Remedii Naturale cu Iod

Cand vorbim despre iod, ne gandim de obicei la tinctura de culoare aramie, puternic mirositoare, la care apelam ca sa ne dezinfectam o zgarietura. Dar iodul e necesar si pentru functionarea armonioasa a intregului organism. In randurile care urmeaza va propunem cateva retete vechi, populare, care si-au dovedit eficienta de-a lungul vremii
Ca majoritatea microelementelor, iodul ajunge in organismul nostru impreuna cu produsele alimentare. Cea mai mare concentratie de iod se afla in pestele oceanic si in algele marine, dar si in nuci, spanac, ceapa, sfecla rosie, morcov, cartofi, mere, struguri si soia. O cantitate mica de iod se gaseste in carne, lapte si oua. Cantitatea de iod din produsele alimentare depinde si de timpul si conditiile de pastrare a lor. De exemplu, cartofii depozitati pierd 64,5% iod din octombrie pana in mai.
» Sos cu iod. Un pahar de laminaria (alge marine) uscate se amesteca bine cu 600 ml apa clocotita. Se acopera cu un capac si se lasa sa se umfle. Se toaca marunt 10-12 cepe de marime medie sau mica si se incorporeaza in laminaria. Se dau prin rasnita de cafea 3 linguri seminte de coriandru, o lingura seminte de chimen, 5-6 boabe de piper alb si 2-3 cuisoare. Condimentele se adauga in alge, odata cu ceapa, apoi se toarna 100-150 ml ulei presat la rece nerafinat si se amesteca bine, cu o lingura de lemn. Se lasa 24 de ore la frigider, apoi sosul este gata pentru consum. Zilnic, se prepara o salata din legume si zarzavat tocate marunt, in care se adauga 4-5 linguri de sos bogat in iod.
» Ceai de lacramioare. Primavara ne aduce primele flori care pot fi folosite in locul medicamentelor scumpe cu iod. In 250 ml de apa clocotita se fierb timp de 2-3 minute 15g flori de lacramioara, dupa care se iau de pe foc si se strecoara. Se beau cate 2 lingurite, de 3 ori pe zi. Nu mariti doza! Planta contine toxine!
» Alge marine uscate (in special – laminaria). Se consuma cate o jumatate de lingurita cu putina apa, inainte de culcare. O cura dureaza 15-30 de zile. Puteti sa repetati dupa o pauza de 2 luni.
» Scorus negru. Se piseaza un kilogram de planta, se amesteca cu un kilogram de zahar sau 700 g miere de albine. Se consuma cate o lingurita, de 3 ori pe zi.
» Scaietele-popii (Xanthium strumarium). O lingura de planta taiata marunt se pune in 250 ml de apa clocotita, se lasa pe foc 10 minute si se infuzeaza sub capac, pana la racire. Se bea cate o lingura, de 5-6 ori pe zi.
» Desene cu iod. Timp de 10 zile, inainte de culcare, se deseneaza cu iod (cu un betisor cu vata) cateva linii verticale si orizontale sub forma de plasa, in zona tiroidei, apoi se infasoara deasupra cu un batic sau un fular de lana naturala.

Tratamente cu Lugol

In 1880, in Franta, medicul Lugol a preparat o solutie compusa din 5% iod natural si 10% iodura de potasiu. De atunci, ea se foloseste continuu pentru imbogatirea organismului cu iod. Exista o schema cunoscuta: de doua ori pe zi, marti si vineri, se ia cate o picatura (persoanele cu greutate pana la 65 kg) sau cate 2 picaturi (persoanele cu greutatea mai mare de 65 kg).
» In caz de amigdalite, se unge de doua ori pe zi cu lugol mucoasa faringiana.
» Pentru bolnavii cu afectiuni cardiace. Pentru a intari muschiul inimii, in special la acei care au suferit un infarct de miocard, o lamaie mare se taie in doua si se pune fiecare jumatate in paharute de marime corespunzatoare, astfel ca ele se stea cu partea taiata in sus. In cele doua jumatati se scobeste circa un centimetru de miez, se umple cu lugol si se acopera cu celofan. Paharele se tin in frigider timp de 7 zile, apoi se stoarce bine sucul din cele doua jumatati de lamaie si se pastreaza in frigider. Tratamentul se incepe cu 14 picaturi dizolvate in 1/2 pahar de compot din caise uscate si stafide sau decoct din ovaz pisat. In fiecare zi, se adauga cate 1 picatura pana numarul lor va ajunge la 28. Se ia de doua ori pe zi, cu 30 minute inainte de masa, timp de doua saptamani. Dupa o pauza de doua saptamani, tratamentul se repeta.

Spondiloza Cervicala si Frunzele de Brusture

In randurile care urmeaza va prezint un tratament naturist cu ajutorul caruia m-am vindecat, dupa lungi suferinte, de spondiloza cervicala.

Se ia o frunza de brusture (captalan, lipan) lat. Petasites officinalis, care creste din primavara si pana toamna pe toate santurile, pe maluri de rauri si de paraie, pe sub umbra umeda, de paduri. Frunza proaspat culeasa se pune seara inainte de culcare sa stea 10-15 minute in spirt medicinal (albastru), pana cand se impregneaza bine.

Se pune pe ceafa o panza subtire, peste care se aplica frunza bine scursa, peste ea se adauga o alta panza si se fixeaza bine pe ceafa. Se poate fixa si cu un batic legat la spate pentru ca frunza sa nu alunece. Se tine pana dimineata. Tratamentul nu trebuie sa depaseasca 4-6 zile la rand.

Eu am facut acest tratament toamna, iar dupa prima noapte am putut sa-mi misc capul fara sa mai ametesc, iar frunza era subtire ca o foita de tigara. Noaptea am simtit cum efectiv ceva imi tragea boala din ceafa. Dupa sase zile eram ca nou-nascuta, nu mai aveam nici un fel de problema, nici ameteli, nici dureri. Au trecut de atunci zece ani si n-am mai avut nevoie sa merg nici macar la control medical.

Acest tratament este bun si pentru discopatia lombara si pentru reumatism. Am marea rugaminte sa publicati aceasta reteta deoarece este la indemana oricui. Nici nu va puteti inchipui cata lume sufera de spondiloza si cat de cumplite sunt efectele ei asupra starii sufletesti a bolnavului

Apa, Cel Mai Pretuit Element Al Naturii

Apa este cel mai important constituent al organismului uman, o cantitate de pana la patru cincimi din greutatea corpului nostru fiind constituita din apa. Aceasta importanta este pusa in evidenta si de faptul ca un om nu poate supravietui mai mult de cateva zile fara apa, pe cand fara hrana se poate trai mai mult. Apa este solventul principal pentru produsii de digestie, fiind esentiala pentru eliminarea reziduurilor si toxinelor din organism. Desi nu exista o doza foarte exacta recomandata, sase pahare de apa zilnic sunt considerate suficiente pentru o buna sanatate a organismului. Femeile care alapteaza au nevoie crescuta de apa datorita cantitatii eliminate in procesul de lactatie.

Rolul apei in organism
Asa cum am mai spus, apa reprezinta un dizolvant pentru multe substante si este mediul in care se desfasoara majoritatea reactiilor chimice care fac parte din procesul de metabolism. Rolul apei in organism este foarte important. In cele mai multe cazuri, pentru ca o reactie (bio)chimica sa poata avea loc, este nevoie ca substantele ce urmeaza sa interactioneze sa fie dizolvate in prealabil i;n apa. In organism au loc numeroase reactii chimice al caror rezultat sunt energia si caldura, reactii ce sustin metabolismul necesar vietii . Aceste reactii necesita un mediu apos ,in caz contrar substantele nu se pot desface in ioni iar reactiile nu pot avea loc.

Mai mult decat atat, apa insasi este un electrolit slab , care se disociaza in ioni de hidrogen ( H+ ) si hidroxil ( OH- ). Acessi ioni pot avea rolul de catalizator, accelerand reactiile care in mod normal ar dura mult mai mult decat cateva secunde.

O alta proprietate importanta a apei ar fi aceea de a disipa caldura prin evaporare. Aceasta insusire are un rol foarte important in fiziologia termoreglarii . La temperaturi atmosferice ridicate, organismul primeste mult mai multa caldura decat are nevoie. Daca aceasta caldura nu ar fi disipata, organismul ar avea de suferit. Din fericire, corpul uman dispune de serie de mecanisme de eliminare a caldurii. Unul dintre ele se bazeaza pe prezenta apei si presupune schimbarea acesteia din stare lichida in stare gazoasa cu o pierdere de caldura (transpiratie). Astfel, fiecare gram de apa evaporat de pe suprafata pielii la temperatura camerei faciliteaza pierdera a 580 de calorii.

Apa ingerata este transportata prin sange in tot organismul si este retinuta in tesuturi in functie de nevoi. Rezervele de apa ale corpului se gasec in special in muschi si in piele. Pe langa acestea, si alte organe contin o cantitate insemnata de apa care le faciliteaza functionarea: creierul , ficatul, plasma sanguina , plamanii, etc.

Apa Vie Sau Apa Alcalina Ionizata

O buna hidratare este fundamentala sanatatii. Corpurile noastre sunt compuse din aprox. 70% apa, deci este esential sa ne mentinem hidratati. Dilema multor oameni este: „Care este cea mai buna apa de baut?” Exista temeri legate de apa de baut de la robinet care contine potentiale toxine cum ar fi metale grele, reziduuri de pesticide, reziduuri hormonale si farmaceutice. O alta problema este de asemenea prezenta acizilor humici in sursa de apa, care sunt foarte dificil de eliminat in tratarea apei iar clorul, folosit la dezinfectia apei, in combinatie cu compusii din apa, da nastere unei substante numite triclorometan (cloroform), o substanta cancerigena.

In consecinta,multi oameni au ales sa bea apa imbuteliata sau sa instaleze echipamente de filtraresub chiuveta cum ar fi sistemele de osmoza inversa sau utilizand distilatoare de apa. A crescut ingrijorarea cu privire la depozitarea si transportul pe distante lungi a sticlelor cu apa imbuteliata si la posibila trecere a cadmiu-lui in apa daca peturile stau expuse direct la razele soarelui sau la temperaturi de peste 22 grade. Cadmiu asimilat in timp, devine cancerigen pentru organism.

Deci, dilema este urmatoarea: Cum putem fi siguri ca apa pe care o bem este de cea mai buna calitate care hidrateaza corespunzator organismul nostru si ajuta la eliminarea reziduurilor si toxinelor? O apa de buna calitate este cea care nu contine poluanti si are in compozitie mineralele benefice organismului nostru. Oricum, o apa buna trebuie sa aiba abilitatea de a purifica sangele,de a intari sistemul imunitar si de a ajuta la neutralizarea radicalilor nocivi liberi. S-a dovedit ca apa are multe proprietati benefice pentru sanatate.

Informatia din aceasta brosura va ajuta sa va formati o idee mai ampla despre apa ionizata, despre istoria utilizarii acesteia, despre stiinta din spatele ei, despre tipul problemelor de sanatate pt. care oamenii au gasit-o a fi benefica si va ofera un rezumat despre modurile prin care aceasta apa poate fi produsa. Odinioara, apa ionizata era produsa numai prin electroliza, dar acum, amestecurile de minerale naturale sunt utilizate pt. a avea un efect similar asupra apei, rezultatul fiind aducerea apei alcaline ionizate cu proprietati antioxidante la indemana tuturor.

Apa ionica alcalina se produce prin folosirea unui ionizator de apa care separa prin metode electrice apa de la robinet în apa alcalina ionizata si apa acida ionizata. Primele ionizatoare de apa au fost dezvoltate în Japonia la începutul anilor ’50, posibil ca rezultat al testarilor sistemului rusesc de electroliza. Experimentele au fost facute la început pe plante si pe animale. Dezvoltarea pe scara larga a început în anul 1954 atunci când câteva universitati agricole din Japonia au început sa cerceteze efectele apei ionice alcaline, si în special efectele apei acide asupra plantelor. In prezent, serele care furnizeaza flori taiate folosesc apa acida pentru a-si pastra florile proaspete o perioada mai lunga de timp înainte de a le livra florariilor.

A durat mai mult timp pâna când s-au adunat informatii referitoare la oameni si cu siguranta a fost necesar un efort sustinut. Totusi, medicii japonezi au adunat în cele din urma suficiente informatii pentru a confirma nu doar lipsa toxicitatii apei alcaline, ci si efectele sale benefice pentru ameliorarea multor simptome ale unor boli pt. adulti.

Primele ionizatoare comerciale de apa alcalina au fost disponibile în Japonia din 1958. La început, erau folosite doar unitati foarte mari în spitale. În 1960, un grup de doctori în medicina japonezi si cercetatori stiintifici în domeniul agricol, au format un institut de cercetari speciale, medical si agricol pentru a investiga apa ionizata. Au fost organizate întâlniri anuale pentru a-si comunica descoperirile. În cele din urma, pe 15 ianuarie 1966, Ministerul Sanatatii si Restaurarii din Guvernul japonez a recunoscut ionizatorul de apa alcalina ca un dispozitiv medical legal pentru îmbunatatirea sanatatii omului.

Ionizatoare de apa alcalina produse în Japonia au fost prezentate la început în Coreea în anii 70, iar astazi sunt, de asemenea aprobate ca dispozitive medicale de catre guvernul Sud-Coreean. În 1985, unitatea casnica produsa în Coreea a fost prezentata în Statele Unite. În anul urmator, pe 14 aprilie, a fost realizat cu succes un test de toxicitate de catre un laborator independent din Los Angeles, folosind standardele FDA (Food and Drug Administration). Rezultatele au dovedit ca nu exista toxicitate în apa alcalina generata de ionizatorul de apa. Producerea ionizatoarelor de apa este acum principala realizare a Coreei, unde momentan 20 de fabricanti produc peste 1 milion de ionizatoare pe an.

Cele mai ample cercetari au fost efectuate in ultimii ani, din nou pt. prima data in Japonia si Corea in folosirea proprietatilor naturale ale anumitor minerale pt. a da apei proprietati similare cu cele pe care le da ionizatorul de apa electrolitic. A rezultat o noua gama de produse care ofera consumatorilor beneficiile apei alcaline ionizate pentru sanatate fara nevoia de electricitate. O mare parte din aceasta activitate a fost popularizata in Est prin studiul de cercetare a Profesorului Won H Kim, fost absolvent al Univesitatii Oxford, care este considerat in Corea ca fiind cel mai remarcabil specialist in terapia utilizarii apei minerale alcaline ionizate.

Tipuri De Alimente Alcaline Si Acide

Alimentele se impart in doua categorii: alcaline si acide.
FRUCTE ALCALINE: stafide, curmale, smochine, ananas, mere si cidru caise, piersici, cirese, avocado, struguri, banane coapte, capsuni, grape-fruit, mango, pepene galben/rosu, nectarine, masline negre, papaya, pere

FRUCTE ACIDE: toate conservele, gemuri, dulceturi, fructe zaharisite, glazurate, fructe uscate conservate cu sulfura fructe proaspete consumate zahar banane verzi, masline verzi, prune

LEGUME ALCALINE: ciuperci, mazare verde, broccoli, conopida, rosii varza rosie si alba, ceapa, usturoi, praz, salata verde, sfecla morcovi, cartofi, spanac, anghinare, castraveti, andive patrunjel, pastarnac, ardei, dovleac, ridichi, soia boabe in, bostan, nap, vinete, leguminoase incoltite

LEGUME ACIDE: ardei iute, asparagus rubarbar toate tipurile de fasole si linte cu exceptia celor germinate

CEREALE ALCALINE: cereale proaspete, orz verde alimente neutre dar care absorb aciditatea digestiva: paine prajita, paine mai veche de 2 zile (contin mai putin gluten care genereaza exces de mucus in corp).

CEREALE ACIDE: produse de patiserie, paine alba, paine integrala sau graham, amidon, aluaturi, popcorn, malai, paste fainoase, gris, orez (alb, brun, basmati) faina de ovaz, orez, orz, secara, fulgi de cereale

LACTATE ALCALINE: lapte smantanit, kefir, zer, unt, frisca lapte proaspat (vaca, capra) iaurt simplu nepasteurizat sau lapte prins

LACTATE ACIDE: Parmezan, branzeturi fermentate, cascaval, telemea inghetata, iaurt indulcit sau iaurt cu fructe lapte fiert, lapte praf, smantana fermentata

ALIMENTE GATITE ALCALINE: legume fierte, coapte, mancaruri sau ghiveci de legume, dar fara rosii sau bulion supe de zarzavat si de radacinoase fara carne

ALIMENTE GATITE ACIDE: Alimente foarte acide: mancaruri ce contin rosii fierte, bulion sau pasta de rosii, supele in care a fiert carnea, supele cu adaos de vegeta, spanac gatit, conserve

DULCIURI ALCALINE: suc de trestie de zahar, zahar din trestie uscat sirop de orez brun (mierea in cantitati mari poate forma si acizi)

DULCIURI ACIDE: dulciuri, prajituri, biscuiti, napolitane, ciocolata, indulcitori sintetici (zaharina,aspartam, sorbitol), miere artificiala sau prelucrata cu zahar, fructoza, lactoza

PRODUSE ANIMALE ALCALINE: oua de prepelita, oua de rata

PRODUSE ANIMALE ACIDE: mezeluri, toate tipurile de carne de mamifere, pasare, peste, gelatina, grasime, icre, oua de gaina.

BAUTURI ALCALINE: sucuri de legume radacinoase, ceaiuri de plante neindulcite, apa plata si apa de izvor sunt considerate neutre, desi in realitate au un pH usor acid (intre 6-7)

BAUTURI ACIDE: toate bauturile alcoolice, racoritoare sintetice, cola, cafea, cacao, sifon

DIVERSE ALCALINE: aproape toate condimentele, produse din lucerna, alge ghimbir, amalaki, sare de mare drojdie de bere (calup)

DIVERSE ACIDE: muraturi facute cu otet, maioneze, sare rafinata, sosuri, ketchup, pasta de rosii, mustar (pasta), curry aditivi alimentari sintetici: arome, coloranti, glutamat, conservanti ca: benzoat, otet, saramura, fum

ALIMENTE ULEIOASE ALCALINE: ulei presat la rece de floarea soarelui sau masline ulei de peste, ulei de primula, migdale, samburi de dovleac, alune,susan, castane,nuca de cocos proaspata

ALIMENTE ULEIOASE ACIDE: ulei rafinat de floarea soarelui sau de masline fructe oleaginoase si seminte coapte sau prajite nuci, fistic

OBICEIURI CARE ALCALINIZEAZA CORPUL: somnul, relaxarea, sauna, exercitiul fizic, meditatia, exercitiile de respiratie buna dispozitie, bucuria, fericirea, calmul

OBICEIURI CARE PRODUC ACIDOZA: fumatul, aromatizanti si parfumuri sintetice somn insuficient, medicamentele de sinteza suprasolicitarea, supararea, mania, stresul, ura, revolta.

Cate Calorii Ardem prin Diferite Tipuri de Activitati

O greutate ideala,un corp frumos si sanatos are nevoie si de si de exercitiu fizic. Multi sustin ca rezultatele cele mai bune se pot obtine combinand efortul fizic cu schimbarea regimului alimentar.Aceasta metoda este buna fiindca in mod curios organismul chiar si dupa efortul fizic arde energia.

In cazul in care ardem zilnic 300 de calorii in plus ,putem slabi saptamanal jumatate de kilogram ,cu ardereaunui surplus de energie de 100 de calorii ,putem optine o pierdere in greutate de 1 kilogram pe saptaman.Tabelul urmator contine cantitatea de energie arsa in timpul diferitelor activitati.Valorile sunt aproximative ,deoarece sunt cativa factori care influenteaza arderea precum:inaltimea,greutatea,metabolismul etc.

Cantitatea de calorii arse intr-o ora:

Oligoelemente (Minerale) si Vitamine

Oligoelemente (microelemente) si rolul lor pentru organism
Vreme indelungata, in materie de sanatate sau de boala, s-a vorbit doar de vitamine. Fiecare, ca sa se simta bine, ii cerea cu regularitate medicului, farmacistului, vanzatoarei de legume, ratia de vitamine despre care ii vorbeau numeroase lucrari si un mare numar de periodice. Apoi termenii enzime, diastaze, fermenti… au ajuns, la randul lor, familiari. De cativa ani, metalele, mineralele, oligoelementele, catalizatorii retin din ce in ce mai mult, dupa sarurile minerale, atentia medicilor si a opiniei publice.

Cunoastem demult timp importanta calciului, a fosforului, a magneziului, a iodului, a sulfului… in mentinerea si restabilirea sanatatii. Toate aceste elemente se gasesc in asociatii diverse si in cantitati mai mult sau mai putin mari in vegetale, ca si in organismele animalelor. Intr-un trecut nu prea indepartat, oligoelementele au fost si ele descoperite. Acesti constituenti, infinitezimali ai plantelor, fructelor si legumelor, necesari bunei functionari a organelor noastre, par sa actioneze prin simpla lor prezenta si nu prin cantitati.

Dar, mai intai, ce este un oligoelement? Oligoelementele sunt constituenti ponderabili minori, descoperiti prin cercetari moderne alaturi de constituentii majori, care, pana atunci, erau considerati ca singurele elemente necesare formarii si echilibrului organismelor vegetale si animale (protide, grasimi si zaharuri).

Multa vreme, s-a crezut ca materia vie este compusa exclusiv din douasprezece elemente, zise „plastice”:
azot, calciu, carbon, clor, hidrogen, magneziu, oxigen, fosfor, potasiu, siliciu, sodiu, sulf. Acestea alcatuiesc 99,98% din masa corpului. Ulterior, analize mai perfectionate au distins, alaturi de acestea, inca vreo douazeci care, in ciuda redusei lor cantitati totale (circa doua miimi) sunt indispensabile vietii.